In pescuitul stationar cam ploua cu viermi. Ce binecuvintare! Ziceti si voi. Esti babusca si de sus iti pica viermusi. Te opresti si gusti. Hap, unul, hap, altul, nu-s rai! Iti chemi gemenele si da-i! E bairam in toata legea. Doamne, fetelor, suntem sponsorizate! Iiiiiiii!
Agrenajul cu viermi
Termenul agrenaj provine de la verbul francez agrainer (citeste „agrene”, cu accent pe ultima silaba), care inseamna „a arunca boabe la pasari”. Pescarii francezi folosesc termenul agrainage (citit „agrenaj”) pentru a desemna modalitatea de nadire cu particule pure de momeala, fara nici un alt ingredient suplimentar. Pentru ca nu exista nici un corespondent valabil in limba romana, vom vorbi, de aceea, despre agrenajul cu viermi, asa cum se poate vorbi si despre cel cu pelete, canepa, porumb s.a. Revista noastra a mai publicat materiale despre acest tip de nadire, ceea ce nu ne impiedica sa revenim asupra subiectului, pentru ca este o metoda care ar trebui sa devina absolut obligatorie pentru arsenalul strategic al oricarui pescar.
Panoul inventatorului
Pionierii metodei sunt pescarii englezi. Nu pretindem ca inaintea lor nu s-a mai gasit vreun chinez care sa arunce cate opspe boabe de orez la amurii din gradina lui cu ape line, ci doar ca pescarii britanici sunt cei care au consacrat agrenajul ca metoda de nadire. Daca rabdarea pescareasca ne face pe toti celebri, sa stiti ca rabdarea pescareasca britanica e inca si mai legendara. Unul dintre lucrurile care deosebesc fundamental pescuitul englez de cel continental este maniera de nadire. V-ati fi putut inchipui, bunaoara, ca poti nadi cu cativa viermi, timp de o ora sau chiar doua, un loc in care in tot acest timp sa nu pescuiesti deloc, ci doar sa astepti ca pestele (clean, in speta) sa se instaleze cu incredere si sa se obisnuiasca cu momeala? Nu? Nici eu, pana sa aflu lucrurile despre care v-am scris in articolul din acest numar destinat tehnicii Sheffield. Dar nu e numai asta. In general, mentalitatea cu privire la nadire a pescarilor englezi poate fi rezumata in indemnul “construieste-ti vadul!”. Nu multa nada dintr-o data, ci cate putin, constant si ritmic, in timp. Acesta este motivul esential pentru care meciurile engleze de stationar, inclusiv cele din campionatul oficial, dureaza cinci ore, rar patru. In 5 ore chiar ai timp sa iti “construiesti” vadul. In plus, mari fani ai pescuitului pe rau, pescarii englezi de clean, babusca si mreana (scobar nu au) stiu ca exemplarele mari pot fi pacalite doar cu pretul unei extreme prudente in nadire. Daca pescuiti cumva cu feeder (citeste “fidar” – naditor/momitor), v-ati gandit vreodata sa destinati prima jumatate de ora exclusiv nadirii? Adica, fara struna si carlig, sa lansati feeder-ul, sa asteptati un minut sa se descarce, sa-l reincarcati, sa-l descarcati iar si tot asa? Vom mai vorbi despre asta, dar si ideea agrenajului e aceeasi: nada cate putin, ritmic si mai mult sau mai putin des, in functie de apetitul pestelui.
Lacul cel albastru, ziua intai
Pe un lac din Banat, al carui nume paleste pe langa babustile, rosioarele si bibanii care ii inoata prin vintre, am facut la sfarsitul toamnei trecute doua partide de pescuit despre care urmeaza sa va scriu. Prima, in conditiile unei acalmii meteo totale, pe o apa incremenita in liniste, adica tot ce poti dori mai putin cand pescuiesti pe balta. Pescuitul a mers asa cum era de asteptat. Greu, cu fineturi, cu multa rabdare si cu taraita. Mi-am montat rubeziana la 10 m, am sondat vadul (2,10 m) si am inceput agrenajul. Mi-am pus pluta si am mai dat cu prastia cativa viermi, mi-am echilibrat-o, iar viermi, am legat struna, viermi, am montat struna, viermi, am luat o gura de lapte si trei de cozonac, iar viermi si tot asa. Putin si ritmic. Cat de putin? Cati viermi reuseam sa prind intre 3 degete. Cat de ritmic? O data la 3-4 minute. Am inceput cu un 18 pe struna de 0,08 mm. Belea! Nimic. Trec pe 20. Aproape nimic. La 22, lucrurile incep delicat (prea delicat) sa se miste. Nu am pinkies, pentru ca nu prea se gasesc, asa incat sunt nevoit sa strang din dinti si sa ma bazez pe serviciile grasilor viermi cu care fac agrenajul, reteta sigura pentru un semiesec, in aceasta zi in care vantul doarme dus, iar balta e de-a dreptul lesinata. Am spus pinkies? N-am spus rau, dar partida de azi e una perfecta pentru un pescuit cu larve de namol. Imaginati-va putin: toata lumea doarme, apa, pescari, aer, berze, muste etc., mai putin voi, care, jupani cum va stiu, intepati delicat o larva rubinie pe un 20 cu tija lunga subtirel la maximum si, de jupani ce va aflati, nu asteptati mai mult de 10 secunde pana sa o ia pluta usurel la dreapta… Visez cu viermu-n gusa, ca sa spunem asa. Pinkies n-am, larve n-am, dar hop! am totusi o trasatura. Victoriee, un sorete, dar cu asa ceva n-am ce cauta in Aventuri la Pescuit nici cu adeverinta medicala. Ii urmeaza, din fericire, mai un biban, mai un oblete mare, mai un caras sau o babusca. Pe o linie de 0,4 g, cu alice dispersate, la rasul fundului apei.
Cat vierme, la o iesire?
- la prima, cam 250 g, adica de 10 lei viermi, pentru 4 ore de pescuit efectiv
- la a doua, cam 400 g, adica de 16 lei viermi, tot pentru 4 ore
E putin. Altfel ar fi stat lucrurile pe o amenajare de crap. V-am dat aceste cifre ca sa aveti un reper al consumului si al costurilor. Cand preturile la viermi vor scadea si cand comerciantii de articole de pescuit vor incepe sa vanda viermii si la kil ori la jumatati sau sferturi de kil, vom fi fericitii beneficiari ai unei mici revolutii in pescuitul romanesc. Pana atunci, ii mai cumparam inca la lingurita, ca milogii.
Lacul cel bleumarin, ziua a doua
Acelasi loc, intr-o zi mai normala. Un vant moderat, cu pauze lungi, anima din cand in cand suprafata apei. Dau tot la 10 m distanta si, pentru ca, statistic vorbind, unei zile proaste ca cea de data trecuta nu ii poate urma tot una proasta, imi propun sa incerc o metoda mixta de nadire: 1 kg de nada Van den Eynde Catch, la inceput (pe care o sitez ca sa ii indepartez particulele mari), si apoi un apel exclusiv cu prastia, cu viermi. Dupa jumatate de ora de la nadire, timp in care am demarat agrenajul, duc linia in vad. Raspunsul e imediat: o babusca la 75 g. Incep prudent cu 0,08 mm si carlig de 22, cu un pinky (da, acum am gasit), dar schimb rapid si, dupa o etapa scurta cu 20, ajung la 0,10 mm cu carlig de 16 si doi viermi mari. Pestele e in pofte si ma imbolnavesc subit: am un atac de incantare. Cum duc linia in vad, cum hat! Babusca si iar babusca, pana in 100 g, rosioara, bibani, acum da! acum pot sta si eu demn in rand cu salaii lui Malin Musatescu, cu somonii lui Marius-Adrian Dumitru ori cu delfinii din tratatele ihtiologice ale lui Adrian Ionascu. Nici un oblete, nici un caras. Interesant. Mai interesant a fost ca trei viermi fratii nu prea luau. La unul singur, intra mult maruntis. Cu doi, mai reuseam o selectie. In ciuda apelului constant cu viermi si in ciuda vremii insorite, pestii au ramas pe fund. Intre ape nu am luat decat puiet de puiet. La rasul fundului apei s-a jucat toata partida.
Babuscorosioara
In caz ca le mai confundati, priviti poza cu atentie: rosioara are aripioarele rosii, babusca le are portocalii. Rosioara are gura indreptata in sus, detaliu care indica in mod clar un comportament de hranire in care incursiunile la suprafata apei sunt la ordinea zilei. Babusca are gura indreptata usor in jos. Si apucaturile lor sunt mult diferite. Orice pescar de spinning (fui si eu asa, cand fui tanar) are la activ cateva rosioare luate la rotativa ori la oscilanta, in Delta mai cu seama. De babusti prinse in acest fel, inca nu am auzit. In multe zile poti face o scoala perfecta de muscarit la rosioara, cu muste uscate, in suprafata, lucru imposibil la babusca. In rest, gama de momeli naturale e comuna ambelor specii.
Miscarea de ademenire
In special in zilele grele, in care trasaturile sunt rare si anemice, lente animari ale liniei, lateral sau in sus, atrag atentia pestilor si ii stimuleaza sa apuce momeala. Bibanul, in special, e primul care raspunde la acest gen de stimuli.
Agrenajul. Miscarea corecta
1. Rubeziana (si fixul, daca nu pescuiti din picioare) ramane pe genunchi. Nu se pune in suporturi, din simplul motiv ca atunci cand e pe genunchi puteti intepa la orice trasatura care apare in timpul manevrelor de agrenaj. Daca aveti si peste in acest timp, nu intrerupeti nadirea, ci duceti-o pana la capat, pentru ca nu dureaza prea mult. Elasticul rubezienei are grija si singur sa oboseasca pestele in timp ce terminati cu nadirea.
2. Indiferent ca tineti prastia pe tavita din stanga sau pe genunchiul stang, ii apucati cupa cu stanga si o dati dreptei.
3. Tot cu stanga duceti rapid mana la tavita pentru momeli din stanga si luati viermi cat pot apuca trei degete. In zilele bune, apucati mai mult. In zilele slabe, apucati mai putin.
4. Duceti viermii in cupa
5. Tot stanga intinde elasticul. Dreapta e mereu nemiscata, ca sa poata tine stabil varga pe genunchi.
Prastiile pentru agrenaj sunt specializate. Sunt micute in raport cu cele pentru nada, cupa e rigida si are forma din fotografiile prezentate aici. Elasticul e mult mai moale decat al celor pentru nada. Nu va chinuiti sa aruncati viermi cu mana la 10 m, pentru ca ii dispersati prea mult si va faceti praf umarul.
Chiar si cand pescuiti cu telescopica, nadirea prin agrenaj este perfect aplicabila. Va scriam anul trecut despre un pescuit la oblete mare facut cu vicecampionul national Vasile Nagy, din Lugoj. Si domnia sa facea nadirea de apel cu prastia, cu viermi, un lucru cat se poate de indicat cand este vorba despre pescuitul la oblete in ape limpezi. Viermi, grau, arpacas, canepa fiarta, pelete, momelile din arsenalul agrenajului la rubezian sunt egal valabile si la pescuitul la fix, indiferent ca tinta e scobarul, obletele, cleanul etc.
Prima s-a terminat cu doar 1,6 kg de peste, ca la 1907. Peste putin, foame multa, apa pe saturate. Practic, a fost o zi de biban, din moment ce ei au fost 8, in timp ce babusca a fost una, rosioara una, carasul unul, obletii cinci si soretii tot pe-acolo. La cat am prins, cainele din imagine inca se mai gandea daca ii ajunge pestele sau ar trebui sa ma inceapa si pe mine.
La a doua partida, cum v-am spus, m-am dilit de incantare. Sapte kile de babusca (90%), rosioara si biban (cinci). Un regal la rubeziana, dar in aceste conditii mergea perfect si un fix de 6-7 m (ceea ce nu s-ar mai putea spune in conditiile primei partide).
